Dependenta de telefonul mobil

Esti convins ca nu poti iesi din casa fara telefon? Daca ti se termina bateria devii disperat sa gasesti o sursa de energie, iar cand nu ai semnal te cuprinde un sentiment de pustiu si panica de parca ai fi singur in desert?

Dependenta de telefonul mobil si de trimis mesaje este determinata de impulsivitatea noastra si de placerea de a cumpara si acumula lucruri, fac parte din cultura noastra care a facut din ele nu doar un bun de consumat ci un simbol al statutului social. O consecinta importanta a folosirii excessive a tehnologiei este scaderea calitatii relatiilor sociale.

Cercetarile au ajuns la concluzia ca dependenta de telefonul mobil este data de materialismul persoanei si impulsivitatea acesteia, pe care le satisface si le alimenteaza in acelasi timp: nelinistea data de impulsivitate (lipsa de autocontrol) este satisfacuta de usurinta cu care putem folosi telefonul, iar pe viitor devenim din ce in ce mai obisnuiti cu interactiuni sociale mediate de un obiect (daca pot sa ii spun imediat la telefon prietenului meu informatia, atunci nu o sa ma mai intalnesc cu el) si ne face din ce in ce mai nerabdatori pe viitor.

Telefonul, in mod deosebit cand folosim sms-uri ne protejeaza de reactia sociala imediata si functioneaza ca o masca, ne ajuta sa fim altcineva, este aproape ca si cum ai fi anonim, de aceea s-a observant ca oamenii au tendinta de a fi mai rautaciosi sau de a-si crea o imagine falsa atunci cand comunica prin mesaje online sau la telefon. Totusi cel mai bun mod de a relationa este cel fata in fata, aduce cele mai multe satisfactii, te obliga sa comunici sincer (pentru ca interlocutorul tau iti percepe si limbajul nonverbal) ne permite sa ne atingem si ne ajuta sa simtim mai puternic legatura cu celalalt.

Citeste articolul original aici.

Mama sef acasa, nu mai e sef la munca

S-a descoperit o corelatie intre activitatea de acasa a femeilor, cu referire in mod deosebit la luarea deciziilor, si lipsa de implicare la serviciu, ceea ce in cazul barbatilor nu este valabil. Cercetatorii sustin ca femeile nu sunt constiente ca nu se implica profesional in roluri de conducere din cauza felului in care isi percep rolul acasa. Studiul a avut ca obiectiv cercetarea diferentei intre genuri la locul de munca, a modului diferit in care femeile comparativ cu barbatii isi percep rolul in casa si a modului in care stereotipurile de gen se formeaza la o varsta frageda la femei si afecteaza posibilitatea unei cariere.
Desi sunt din ce in ce mai multe femei care urmaresc dezvoltarea carierei proprii, exista in continuare un numar mare care decide sa se retraga pe un post mai putin important, cu program flexibil, in care sa lucreze mai putine ore.

Cand femeia e sefa acasa

Femeile sunt de multe ori privite ca cele care iau deciziile in casa, iar din punct de vedere social exista asteptari inverse legate de barbati, iar tocmai aceste asteptari au efecte negative asupra femeilor.
Subiectii acestei cercetari, ambele sexe, au afirmat ca luarea deciziilor in casa este dezirabila si ca te face sa te simti puternic, insa doar femeile au raspuns ca nu le mai intereseaza puterea la serviciu daca au putere acasa, ceea ce nu e valabil si in cazul barbatilor.
Exista o diferenta de perceptie intre a sta acasa pentru a face munci casnice, si intre a lua deciziile in casa, doar cand s-a folosit un limbaj care descria ultima situatie, femeile nu mai erau interesate de o pozitie inalta la serviciu.

Cand rolul de mama si sefa se unesc

Femeile percep mai multe obstacole daca muncesc si acasa si la serviciu, datorita conflictului perceput intre identitatea de parinte si cea de angajat. Rezultatele cercetarii arata ca femeile se asociaza si cu serviciu si cu gospodaria, si oscileaza intre cele 2 roluri, pe cand barbatii se asociaza in principal cu serviciul; un alt rezultat al cercetarii arata ca femeile au rezultate mai proaste la sarcinile care presupun logica, rezolvarea de probleme, memorie, atentie, gandire, dupa ce si-au asumat identitatea de femeie implicata in treburile casei, desi inainte de asta aveau rezultate bune; la barbati asta nu se intampla. In cazul in care primeau feed-back negativ la serviciu, femeile isi activau mai puternic rolul de parinte.

Explicatia rezultatelor este ca stereotipul de “mama ideala” intra in conflict cu cel de “angajat ideal “ is in mod deosebit de “profesionist”. La polul opus sunt barbatii, care daca isi indeplinesc rolul de profesionist ii ajuta sa isi indeplineasca si rolul de “tata ideal”, pentru ca asigura resursele necesare dezvoltarii copiilor.



Citeste articolul original aici.

Consumul moderat de alcool faciliteaza creativitatea in rezolvarea de probleme

Probabil am auzit cu totii de artisti care sub influenta bauturilor alcoolice au realizat cele mai bune lucrari, asadar credinta populara conform careia daca ai consumat ceva sigur iti vine o idee, devii mai creativ, este destul de veche, insa este prima data cand este verificata din punct de vedere stiintific.
Un experiment realizat recent a verificat efectul consumului moderat de alcool asupra capacitatii de rezolvare de probleme in mod creativ. Subiectilor li s-a Indus o alcolemie de 0.75 dupa care au fost supusi testarii, cei care erau sub influenta alcoolului au rezolvat mai multe sarcini intr-un timp mai scurt, si au raportat solutiile gasite ca fiind rezultatul unei intuitii care a aparut brusc.
Rezultatele sunt interpretate din perspectiva felului in care subiectii au fost capabili sa isi controleze atentia: pentru problemele care duc la un impas sau la un rezultat incorect, pentru a gasi solutia este nevoie de gandire divergenta si de capacitatea de a depasi fixatia asupra propriilor rezultate gresite gasite anterior.
Asadar pentru rezolvarea acestui tip de probleme este nevoie de un control redus, astfel incat individul sa aiba momente de intuitie brusca, subiectii care nu consumasera nimic au folosit metode mai sistematice, au dezvoltat strategii de rezolvare, in timp ce cei care bausera au asteptat ca solutia sa le sara in ochi.



Citeste articolul original aici.

Fericirea din punct de vedere stiintific

Ce este fericirea? Toata ziua se vorbeste despre fericire, toata lumea isi doreste sa fie fericit, insa de multe ori ramane la nivel de concept abstract; totusi daca aceasta fericire ar trebui sa apara in viata noastra, care sunt factorii care o aduc, din ce apare fericirea? Multa lume vorbeste despre reteta fericirii. In general, daca doresti sa realizezi ceva pe care reusesti sa il vizualizezi, cel mai simplu mod de a-l obtine este sa il transformi in comportamente, in actiuni care concretizeaza ideea ta.

Oamenii de stiinta spun ca fericirea este 50% genetica, 10% tine de circumstante si 40% tine de activitatile pe care le facem. Asadar, aproape jumatate din ceea ce numim fericire poate fi manipulata de noi. Un studiu realizat pe un grup de studenti, care timp de 6 saptamani au scris biletele prin care le multumeau in fiecare zi celor care au facut ceva pozitiv pentru ei, a aratat ca nivelul de fericire poate creste astfel cu 20%.

“Te rog”, “Multumesc” si “Imi cer scuze” sunt unele dintre cele mai dificile propozitii de pronuntat, pentru ca presupun un numit nivel de deschidere (te pot face sa te simti vulnerabil), presupun faptul ca nu ai intotdeauna dreptate, deci pot leza imaginea idealista pe care ne-am format-o despre propria persoana, si ne pun in pozitie inferioara fata de partenerul de discutie; in acelasi timp sunt propozitiile care pot mentine relatii autentice, de lunga durata, chiar daca s-a intamplat ceva care sa le tulbure (o cearta, o neintelegere) si pot elibera de frustrarea care apare daca raman lucruri nespuse sau daca nu s-a comunicat eficient.
Cu alte cuvinte cele trei propozitii pot participa la fericirea noastra, cand sunt spuse la momentul potrivit pot imbunatati mult calitatea vietii.

Inafara de cele 3 propozitii, mai exista cativa factori despre care s-a demostrat ca pot schimba mult calitatea vietii: exercitiile fizice (elibereaza endorfina, hormonul fericirii), vorbeste cat mai mult (asta presupune sa fii langa cei dragi, sa socializezi cat mai mult, sa exprimi ceea ce simti), fa-ti planuri (cu cat ai mai multe obiective, realiste, care sa iti permita sa le atingi, cu atat viata ta va avea mai mult sens). Chiar suna a reteta, o reteta care presupune destul de mult efort si care pentru a functiona ar trebui sa se transforme intr-un stil de viata, insa si rasplata este pe masura.

Cat costa tristetea?

Se stie ca emotiile ne pot afecta modul de luare a deciziilor insa este surprinzator de cat de mult ne afecteaza si buzunarele; este vorba de fapt de nerabdarea data de tristete.

In experiment unui grup de subiecti le-a fost prezentat un film care producea tristete; in urma tristetii , subiectii au dezvoltat si o incapacitate de a percepe informatiile in mod obiectiv si nerabdare, care s-au materializat in decizii financiare care le aducea un castig de imediat insa erau neprofitabile pe termen lung.

S-au realizat in total 3 experimente care au combinat factori economici cu factori ce tin de psihologie si sociologie, iar concluzia a fost ca este gresita ideea conform careia tristetea este insotita de intelepciune, in mod deosebit cand e vorba de finante. Explicatia este ca datorita tristetii isi doresc satisfactie imediata in ciuda costurilor pe terment lung.

Rezultatele au implicatii in multe domenii din viata pentru ca de multe ori luam decizii care ne vor influenta viitorul, de la momentul in care te decizi sa cumperi ceva important cu un credit (care poate fi satisfacator pe moment insa pe care il platesti timp indelungat) pana la casatorie sau la meseria pe care ti-o alegi.

Citeste articolul original aici.

Calitatea relatiei da furia intr-o cearta

Membrii cuplurilor se pricep foarte bine la recunoasterea emotiilor partenerului, cum ar fi furie, tristete sau frica; de multe ori insa furia partenerului nu este legata de subiectul pentru care se cearta ci mai mult de atmosfera din relatie.

S-a descoperit ca persoanele aflate intr-o relatie au tendinta de a exprima furie, nu neaparat in momentul in care simt furie cel mai puternic ci dupa o lunga perioada de furie la ambii parteneri. Asta inseamna ca daca in relatie atmosfera este caracterizata de furie, continua sa exprime furie chiar daca poate simt altceva.

Se pare ca majoritatea persoanelor cand se cearta in cuplu simt si tristete, insa nu reusesc sa o exprime iar partenerul nu o recunoaste. Acest lucru este foarte important pentru ca s-a demonstrat intr-un alt studiu ca exprimarea tristetii si a dezamagirii in timpul unui conflict poate sa ii apropie pe cei doi si poate intrerupe cercul furiei. Dintre cei doi parteneri, femeile par sa exprime mai bine tristete insa intr-o cearta sunt la fel de “oarbe” ca si barbatii la a observa altceva decat furie la partener.

In baza acestor rezultate intelegem de ce multe dintre cuplurile care se cearta o perioada indelungata, ajung sa se desparta, desi sunt aceleasi persoane care s-au indragostit nu demult; pur si simplu se schimba modul in care comunica, din acest motiv unul dintre cele mai importante elemente pe care cuplul ar trebui sa se concentreze este modul in care se rezolva conflictele.



Citeste articolul riginal aici.

Te supraestimezi? E vorba de statutul social

Cercetatorii au demonstrat de mai multe ori ca adesea oamenii se supraestimeaza si au mai multa incredere in ceea ce pot face decat capacitatea lor reala; au tendinta sa creada ca sunt mai talentati fizic, mai abili social si mai priceputi in munca lor decat sunt cu adevarat. Este sanatos sa ai incredere in fortele proprii, insa sa ai prea multa incredere poate duce la performanta slaba si la decizii proaste.

Se pare ca mirajul statutului social promoveaza incredere in sine exagerata. Increderea exagerata in fortele proprii ajuta oamenii sa obtina un statut social mai inalt; cei care par increzatori primesc posturi mai bune si avanseaza mai usor, se bucura de mai mult respect, sunt admirati si au mai multa influenta in discutiile si deciziile de grup. Asadar beneficiile sociale sunt evidente, astfel incat acest mod exagerat de a-si percepe propria valoare se perpetueaza.

Acest efect apare in mod deosebit in organizatii, acesta fiind unul dintre motivele pentru care adesea vedem indivizi incompetenti promovati pe posturi inalte, in ciuda existentei altor colegi mai buni.

S-au facut 6 experimente pe acesta tema, iar impresia celorlalti membri ai grupurilor in care au fost identificati indivizii cu incredere exagerata in propriile forte, a fost ca ei sunt intr-adevar deosebiti, nu au fost perceputi ca increzuti sau narcisici.

S-au studiat comportamentele care fac din acesti indivizi increzatori sa para deosebiti si s-a ajuns la concluzia ca acestia vorbesc mai mult, mai des, tonul vocii este ferm si increzator, dau mai multe raspunsuri, mai multe informatii, iar in momentul in care au avut sarcini de grup, au lucrat calm si relaxat cu ceilalti. De asemenea au avut scoruri mai mari la variabila “dorinta de statut social”. Cand s-a facut o comparatie intre subiectii participanti in functie de capacitatea lor si cunostintele detinute, cei cu mai multa incredere in sine s-au dovedit a fi mai putin capabili decat altii, insa modul relaxat si confortabil de a lucra da o alta impresie.

Concluziile cercetarii subliniaza necesitatea, in mod deosebit in mediu organizational, de a pune mai putin accent pe increderea pe care o afiseaza individul, pe cautarea unor indicii obiective cu privire la abilitatile acestuia, si compensarea in functie de merite.



Gasesti articolul original aici.

Arati bine, esti mai vinovat

Un studiu care a pornit de la chestionarele aplicate de politie in legatura cu crimele facute de victimele violentei domestice, arata ca femeia care isi ucide sotul violent, cu cat este mai atragatoare cu atat este considerata mai vinovata.
Din punct de vedere psiho-social s-a demonstrat deja ca aspectul fizic poate influenta felul in care esti perceput la munca sau la scoala, in acest caz credintele sunt de forma “ce este frumos este bun”, insa in cazul violentei domestice este total diferit.

Observandu-se acest efect, s-a construit o cercetare in care se prezentau 2 povesti false cu o femeie acuzata pentru ca si-a ucis sotul; apararea sustinea ca femeia fusese abuzata timp de multi ani si ca l-a ucis din legitima aparare. Intr-una dintre povesti femeia era descrisa ca stereotipul femeii abuzate, in cealalta nu: o femeie era tanara, batuta, deteriorata fizic si fragila; avea copiii si depindea financiar de sot. Cealalta femeie este fara copii, lucreaza in consultant financiara, a fost casatorita timp de 10 ani iar in timpul procesului este bine imbracata si calma in discursul sau.

Participantii la cercetare au fost rugati sa isi asume rolul juratilor si sa raspunda la o serie de intrebari, conturandu-se astfel prototipul femeii abuzate. Femeia care nu corespunde stereotipului a fost vazuta ca avand mai mult control asupra situatiei, ceea ce a insemnat mai multa vina pentru participantii la cercetare. De asemenea participantii au completat si o scala de ostilitate/viziune traditionalista asupra rolului sexelor, si tocmai cei cu scorurile mai mari au considerat ca victima mai atragatoare mai vinovata.

Cercetarea scoate la lumina erorile de gandire care pot influenta astfel de procese si importanta unor factori externi asupra situatiei judecate, iar daca in cazul unei crime juratii gandesc in acest mod, concluziile se pot extinde si la alte situatii similare.



Citeste articolul original aici.

Autoafirmarea duce la performante mai bune

Autoafirmarea are efecte puternice: cercetarile arata ca poate diminua anxietatea si stresul, ne intareste in fata amenintarilor care ne ataca identitatea/integritatea psihica, in timp ce ne ajuta sa ramanem deschisi ideii ca mai este loc de imbunatatiri.
Cum functioneaza? O explicatie ar fi ca prin autoafirmare ne expunem mai mult amenintarilor si feed-back-ului nefavorabil, astfel incat ne obliga sa fim si mai atenti la propriile greseli.

S-a realizat un studiu care a impartit subiectii in 2 grupuri, unul in care erau nevoiti sa se autoafirme: li s-a cerut sa dea note unor valori din 6 categorii (estetica, social, politic, religie, economie, teorii) si sa scrie motivele lor, si unul in care nu exista aceasta conditie: au primit aceleasi valori, insa au trebuit sa scrie de ce valoarea cu cea mai mare nota nu este importanta pentru ei (astfel s-a subminat autoafirmarea).

Dupa aceea subiectii au participat la un test de autocontrol, in care li s-a spus sa apese un buton cand aparea litera M pe ecran, iar cand aparea W trebuiau sa se abtina de la a apasa. Participantii primeau feed-back negativ de fiecare data cand greseau, li se striga “Gresit!” pentru a mari senzatia de amenintare. In acelasi timp li se urmarea activitatea cerebrala folosind electroencefalograma.

Rezultatele arata ca subiectii care s-au autoafirmat au avut si performante mai bune la testul de autocontrol, iar in urma comparatiei dintre electroencefalograme, s-a descoperit o atentie si constientizare mai mare a greselilor lor.

Cercetatorii au concluzionat ca autoafirmarea i-a determinat pe subiecti sa constientizeze mai mult propriile erori si sa fie mai sensibili cand gresesc, fapt care le-a influentat performanta, facand mai putine greseli si corectand mai usor greselile; asadar stresul produs de propriile noastre greseli este benefic pe termen lung, iar pentru stima de sine si pentru confortul nostru psihic in general este sanatos sa ne autoafirmam.



Poti citi articolul original aici.

Vrei performante? Fa complimente

Aceeasi zona din creier, care este activata cand primim bani, se activeaza si cand primim un compliment, acesta functionand ca o recompensa.
Intr-o cercetare un grup de 48 de adulti au primit ca sarcina sa invete o rutina formata din anumite miscari din degete, sa apase clapele pe o claviatura intr-o anumita ordine, cat mai repede posibil, avand 30 de secunde la dispozitie.
Dupa ce au invatat miscarile, subiectii au fost impartiti in 3 grupuri: unul includea si un evaluator care le facea complimente, al doilea grup privea un alt participant cum primeste complimentele, iar in al treilea grup participantii isi evaluau performanta pe un grafic.
A doua zi, participantii au fost rugati sa repete exercitiul, iar grupul care a primit complimentele a avut cele mai bune performante.

Se pare ca in creier, atunci cand primim un compliment este echivalentul unei recompense in bani, ceea ce arata ca recompensa sociala, de multe ori trecuta cu vederea in favoarea celor materiale, poate fi folosita cu acelasi succes.

Aceste experiment este deosebit de important pentru dezvoltarea si imbunatatirea metodelor pedagogice (profesorii ar putea sa se concentreze mai mult pe lauda decat pe pedeapsa), a mediului organizational (daca sefii ar face mai multe complimente ar putea sa obtina aceleasi rezultate ca atunci cand dau prime) si mai ales in cresterea copilului, ar putea asigura o baza importanta pentru dezvoltarea sa.



Gasesti articolul original aici.

Mai sanatos sa daruiesti decat sa primesti

Cercetatorii au descoperit reale avantaje aduse sanatatii celui care daruieste comparativ cu cel care primeste, in mod deosebit oferirea de sustinere celor dragi. Este surprinzator pentru ca in general lumea considera ca suportul este benefic celui care il primeste, nu neaparat celui care il ofera.

Studiul a fost facut pe 20 de cupluri tinere heterosexuale care se aflau in relatii bune, cu ajutorul unui RMN astfel: celor 20 de femei din cuplu li se efectua un RMN in timp ce partenerului i se aplicau sau nu socuri electrice, in functie de grupul experimental in care se aflau aveau sau nu voie sa isi tina partenerul de mana si sa ii ofere sustinere.

Cercetatorii au descoperit ca atunci cand aveau voie sa ofere sustinere partenerului, RMN-ul arata o activitate sporita in creierul femeii in zona corespunzatoare recompenselor, in plus femeile au declarat ca odata cu sporirea sustinerii oferite partenerului au simtit si o imbunatatire a legaturii dintre ei. In cazul in care nu ofereau sustinere, nu a aparut aceeasi activitate cerebrala. Aceasta zona cerebrala este in mod normal activata de placeri simple (ciocolata, sex, bani) insa in acest caz s-a demonstrat o procesare mult mai complexa a acestor date, inhiband in acelasi timp si zonele din creier responsabile cu starea de alerta si stres.  Asadar femeile care aveau cele mai mari satisfactii din faptul ca daruiau sustinere aveau si cele mai scazute nivele de stres.
Explicatia cercetatorilor a fost ca oferind sustinere celor apropiati ne asiguram ca acestia vor trai mai mult, astfel diminuand stresul nostru legat de suferinta lor si marind posibilitatea de a ne duce materialul genetic mai departe.



Citeste tot articolul aici.

Cine e mai recunoscator, el sau ea?

Studiile mai vechi sugereaza ca femeile au un avantaj in fata barbatilor atunci cand vine vorba de a simti si exprima recunostinta, cand primesc ceva. S-au realizat 2 studii noi iar primul sutine ca femeile, in comparatie cu barbatii, considera ca exprimarea recunostintei este simpla, nesolicitanta, interesanta si o sursa de entuziasm.

In cel de-al doilea studiu au participat atat studenti cat si adulti mai in varsta, iar dupa ce li s-a cerut sa evalueze un episod recent cand au primit un cadou, femeile comparativ cu barbatii au raportat o senzatie mai scazuta de indatorare sau obligatie, si o mai mare recunostinta. Cele mai putin pozitive efecte le-au avut cadourile primite de barbati in varsta de la alti barbati.

Femeile care aveau cele mai mari scoruri la exprimarea recunostintei au avut si cele mai mari scoruri la comportamentul autonon si la sentimentul de apartenenta, iar rezultatele nu sunt atribuite trasaturilor de personalitate.

Barbatii au avut cele mai mici scoruri la a simti si a exprima recunostinta, au facut evaluari mai critice si au avut beneficiile cele mai putine in situatia primirii unui cadou. Cercetarea pune accentul pe importanta recunostintei, avand in vedere ca recunostinta este corelata cu o sanatate mentala si fizica sporita si ajuta la construirea relatiilor sociale profunde si de lunga durata.



Citeste tot articolul aici.

Contabilitatea emotionala – ce simtim pentru bani influenteaza felul in care ii cheltuim

Contabilitatea mentala inseamna ca oamenii isi tin socoteala cheltuielilor folosind categorii sau “etichete mentale”. Autorii unei cercetari sustin ca aceasta procesare mentala poate fi inteleasa mai bine daca examinam ceea ce oamenii simt pentru o anumita suma de bani sau a felului in care “eticheta emotionala” influenteaza cheltuielile. Atunci cand oamenii primesc bani in circumstante negative, eticheta negativa implica o emotie negativa, pe care oamenii intentioneaza sa o diminueze prin cheltuieli strategice.

Sunt analizate 2 astfel de cheltuieli – spalarea banilor si cheltuieli hedoniste. Se pare ca oamenii evita sa isi cheltuiasca banii cu incarcatura emotionala negativa pe lucruri care le-ar face placere (cheltuieli hedoniste) si prefera in schimb sa faca cumparaturi practice sau virtuoase pentru a reduce, sau a “spala” emotia negativa.
Autorii cercetarii numesc acest fenomen de administrare strategica a cumparaturilor “contabilitate emotionala”.

​

Citeste tot articolul aici.

Psihologia reluarilor - de ce urmarim acelasi serial de mai multe ori?

Reluarile constituie o mina de aur pentru Hollywood si pentru intraga industrie media. Reluarea unui serial sau a unui film permite indivizilor sa revada momentele preferate iar si iar, insa de ce place oamenilor? Care este motivatia care impinge oamenii sa vada acelasi lucru iar si iar? S-a descoperit ca acest fenomen de “re-consumare” se datoreaza finalului cunoscut dinainte, unei mai bune capacitati de urmarire data de repetitie si descoperirii de detalii subtile.

E acelasi fenomen ca atunci cand recitim aceeasi carte sau ascultam melodia preferata de mai multe ori, sau chiar cand mergem in vacanta in acelasi loc in fiecare an. Aceasta re-consumare joaca un rol foarte important in economie, iar intelegerea acestui fenomen poate ajuta companiile sa inteleaga mai bine clientii si sa produca obiecte pe care acestia le vor consuma iar si iar.
Aspectele psihologice si experientiale ale re-consumarii sunt foarte importante, descoperindu-se si o re-consumare de comportamente, ale caror motive sunt foarte complexe si nuantate.

Au fost intervievate persoane din Noua Zeelanda si America pentru a afla ce anume ii determina sa repete un comportament, iar rezultatele arata ca astfel sunt atinse 5 scopuri principale: rol de regresie, rol de progres, rol reconstructiv, rol relational si rol reflexiv. Asadar, nu facem acelasi lucru doar din nostalgie si nu urmarim acelasi serial doar din plictiseala, motivele sunt mult mai adanci si mai importante pentru existenta noastra zilnica.

Citeste intreg articolul aici

Du-te la teatru! Iti face bine la sanatate.

Iti place sa mergi la teatru sau poate te-ai oferit sa organizezi o expozitie, orice ai prefera, un nou studiu arata ca participarea la diverse activitati culturale nu doar te imbogateste spiritual, ci este important pentru sanatatea proprie.

Studiul de amploare al unei universitati din Norvegia, care a analizat peste 50 000 de subiecti pe o perioada de 2 ani, demonstreaza legatura dintre participarea la diverse activitati din comunitatea culturala si o stare de sanatate buna.

Atat implicarea activa cat si cea pasiva ajuta, adica desi vorbim doar despre a fi spectatorul unui eveniment cultural (mersul la teatru sau la o galerie de arta) sau chiar a desfasura activitati creative, ambele se coreleaza cu o sanatate buna si cu un grad de satisfactie in viata mai inalt, in timp de nivelurile de anxietate si depresie sunt mai scazute. In plus apare un fenomen cumulativ: cu cat participi la mai multe evenimente, cu atat te simti mai bine.

Diferentele dintre sexe:
• Barbatii au o perceptie mai mare a beneficiilor asupra sanatatii decat femeile, desi la nivel global, ambele sexe au inregistrat nivele inalte de satisfactie si nivele scazute de anxietate si depresie.
• Cei care erau implicati direct si activ in activitatile creative au avut rezultate mai bune la starea de sanatate decat cei care erau doar spectatori; in timp ce spectatorii au avut scoruri mai mari la satisfactia in viata, nivele scazute de anxietate si depresie; din nou barbatii au avut scoruri mai mari decat femeile.
• Frecventarea activitatilor culturale creste pana la varsta de 50 de ani, dupa care apare un trend descendent.
• Frecventa de participare depinde de statutul socio-economic, aceasta fiind mai mare odata cu cresterea statutului.

Desi au existat si in trecut destul de multe studii care demonstreaza ca activitatea (in mod deosebit cea fizica) si gradul de implicare imbunatateste mult sanatatea in general si duce la o scadere a anxietatii si depresiei, nici un studiu pana acum nu a avut aceasta amploare si nici unul nu a pus atat accent pe viata culturala si pe beneficiile sale.

Citeste articolul cercetatorilor aici.

Cand poti glumi despre o tragedie?

Cu totii am folosit la un moment dat umorul pentru a detensiona o situatie sau pur si simplu pentru a face haz de necaz. Si totusi cand este momentul potrivit pentru a face o gluma pe seama unei nenorociri? Care este limita?
Exista o teorie care se numeste "Teoria incalcarii benigne” (Benign Violation Theory) si care spune ca umorul poate sa apara atunci cand percepem ceva ca fiind gresit, grav (incalcarea), si in acelasi timp este perceput ca fiind in ordine, bun (benign). Distanta psihologica este un element cheie in transformarea tragediei in ceva bun si numeroase studii au aratat ca distantarea de aceasta prin spatiu, timp, tipuri de relatii sau imaginatie, sporeste umorul.

Studiile arata ca factorii care fac sau nu o gluma amuzanta sunt cat de grav este evenimentul despre care se glumeste, si distanta psihologica. In momentul in care distanta este prea mare, gluma nu mai este amuzanta.
Astfel participantii la cercetari au demonstrat ca a fi lovit de masina (eveniment grav) poate fi mai amuzant daca s-a intamplat in urma cu 5 ani, in schimb daca te lovesti la un deget (eveniment minor) e mai amuzant daca s-a intamplat ieri. Iar in privinta distantei psihologice, participantii au spus ca a pierde aproape 2 mii de dolari este mai amuzant daca i se intampla unui strain decat unui prieten, in schimb a pierde 50 de dolari este mai amuzant daca i se intampla unui prieten.

O alta cercetare a prezentat subiectilor imagini ipotetice sau reale; cand li s-a acerut sa spuna cat de amuzant li se pare, daca prima data au aflat despre imagine ca era reala, subiectii au apreciat ca fiind cele mai amuzante imaginile mai putin socante (evenimente mai putin grave), iar daca li s-a spus ca sunt truncate, au apreciat ca fiind amuzante imaginile cele mai socante.

Asta inseamna ca limita dintre a jigni pe cineva cu o gluma si a fi amuzant este foarte fina, iar daca nu te afli la momentul potrivit, la distanta psihologica potrivita, si evenimentul nu a fost destul de grav, mai bine nu o mai spui.

Citeste articolul original aici

Imagini traumatizante daunatoare sanatatii

Acest studiu a urmarit explicarea efectului persistent in constiinta sociala al “traumelor colective” cum ar fi dezastrele naturale sau atacurile teroriste, iar concluziile au fost ca imaginile vehiculate in mass-media pot avea consecinte de lunga durata asupra mentalului si fizicului celor care le vizioneaza.

Cercetarile s-au facut pe persoane care au asistat la televizor la evenimentele din USA de la 11 septembrie 2001 si la documentarele despre razboiul din Iraq, iar cei care au urmarit mai mult de 4 ore pe zi de imagini au declarat simptome de stres acut si de stres posttraumatic, iar 3 ani mai tarziu au avut probleme de ordin fizic. Cele mai traumatizante imagini au fost considerate cele cu soldati in timp ce se luptau si cele cu soldati decedati.
Cercetatarea a evaluat starea subiectilor inainte de evenimente, imediat dupa (la 9 zile, la 14 zile si la 1 luna) si la trei ani dupa aceea.

Rezultatele cercetarii au avut ca scop atentionarea in legatura cu viralitatea multor materiale pe internet (poze, filme) care sub pretextul de informare in masasunt vizionate de foarte multe persoane; de fapt sunt folositoare doar celor care le lanseaza, cei care le urmaresc neavand decat de pierdut. De asemenea cercetatorii au subliniat ca nu trebuie intelesi ca fiind promotori ai cenzurii, ci doar a prudentei in consumul de mass-media. 



Citeste articolul original aici.

Freud avea dreptate: sentimentele de vinovatie joaca un rol cheie in depresie

Cercetatorii au demonstrat ca in creierele persoanelor cu depresie apar raspunsuri diferite la sentimentele de vinovatie, chiar si dupa ce simptomele sunt reduse.

Se pare ca tomografiile persoanelor cu istoric de depresie difera semnificativ in regiunile asociate cu sentimentele de vinovatie si cu cunoasterea comportamentelor acceptate social, in comparatie cu indivizii care nu sufera niciodata de depresie.

Studiul ofera primele dovezi in privinta mecanismelor cerebrale care explica observatiile lui Freud cum ca sentimentele de vina excesiva si autoblamare sunt elementele cheie in intelegerea depresiei. Pentru prima data au fost identificate aceste regiuni ale creierului care interactioneaza cu cunoasterea detaliata a comportamentului social adecvat, la pacientii depresivi.

Studiul a folosit tomograful pentru a compara un grup de persoane care, dupa ce au fost diagnosticate cu depresie majora, erau in remisie de mai mult de 1 an, cu un grup de persoane care nu avusesera niciodata depresie. Ambelor grupuri li s-a cerut sa isi imagineze ca se comporta urat, de exemplu ca sunt artagosi sau aroganti cu prietenii lor, dupa care au raportat ce au simtit. Tomograful a aratat ca persoanele cu istoric de depresie nu au facut conexiuni intre regiunile din creier care se ocupa de sentimentele de vinovatie cu cele care se ocupa cu cunoasterea comportamentului social adecvat la fel cum o fac cei din grupul celor care nu fusesera niciodata deprimati. Aceasta lipsa de conexiune apare doar cand persoanele predispuse la depresie se simt vinovate sau se autoblameaza, si nu cand se simt furioase sau ii invinovatesc pe ceilalti.

Acest lucru ar putea arata o lipsa de accesare a detaliilor in legatura cu ce anume este neadecvat la comportamentul lor cand se simt vinovati, avand ca si consecinta generalizarea sentimentelor de vinovatie la situatii in care nu sunt responsabili, astfel ajungand sa se simta vinovati pentru orice.

Cercetarea este deosebit de importanta pentru ca arata de ce anumite persoane reactioneaza la stres cu depresie si nu cu agresiune, nu se enerveaza, in plus arata exact care sunt domeniile cognitive si comportamentale care trebuie implicate in psihoterapia depresiei.

Citeste intreg articolul aici

Ritualurile magice repetitive si lungi sunt mai eficiente

Chiar si in zilele noastre, cand stiinta este atat de avansata, oamenii gasesc logica in ritualurile cu character supranatural care necesita mult timp si mult efort, fapt ce reiese dintr-un studiu realizat de Universitatea Texas. Acest studiu a pornit ca o analiza psihologica asupra modului in care persoane din culturi diferite evalueaza eficienta ritualurilor si credintelor mistice, ceea ce a adus noi informatii cu privire la gandire si felul in care oamenii gasesc sens intuitiv in elementele necunoscute.

Cercetatorii afirma ca una dintre caracteristicile remarcabile ale gandirii umane este capacitatea de a explica lumea inconjuratoare folosind rationamente supranaturale. Asadar caracteristicile unui ritual sunt date de un sistem de gandire evoluat. Rationamentele de tip cauza-efect sunt foarte importante pentru supravietuirea omului, astfel incat este normal ca ritualurile ce pun accentul pe repetitie si pe pasi procedurali sa capete logica. Daca atunci cand faci ceva o data are efect, daca il repeti are un efect si mai puternic. De exemplu, daca un specialist ne spune ca a analizat ceva timp de 5 minute, in cazul in care creste frecventa analizelor sale, clientul va avea mai multa incredere in munca sa.

Studiul a fost facut in Brazilia, o tara in care sunt foarte populare ritualurile numite “simpatias”, folosite pentru o gama variata de probleme, de la a te lasa de fumat pana la vindecarea astmului sau indepartarea ghinionului, ritualuri ce presupun numerosi pasi si repetitii. Cercetatorii le-au prezentat subiectilor diferite variante ale acestor ritualuri, modificand variabile ca numarul de repetitii, numarul de pasi, numarul de obiecte ce trebuiau folosite si prezenta elementelor religioase. Subiectilor li s-a cerut sa evalueze eficienta fiecarui ritual, si s-a descoperit ca cele mai importante variabile au fost: numarul de pasi, repetitia procedurii si o durata specifica.

Pentru a vedea cum ritualurile sunt percepute in culturi diferite, acelasi studiu a fost facut si in USA, si desi subiectii nu au crezut in “simpatias” au fost inclinati sa creada in alte ritualuri ce presupuneau repetitii si pasi numerosi, cum ar fi ritualul de vindecare a tristetii:
Intr-un vas de metal, pune frunzele unui trandafir alb. Da foc frunzelor, ia cenusa care ramane si pune-o intr-o punga de plastic mica. Ia punga si las-o la o rascruce de drumuri. Repeta pasii timp de 7 zile la rand.

Desi “simpatias” se gasesc doar in Brazilia, toate popoarele au credinte mistice si ritualuri care sunt acceptate, in care oamenii cred si in care gasesc logica, de multe ori chiar impotriva dovezilor concrete.

​

Gasesti articolul original aici.

Pacientii cu boli cronice au de castigat de pe urma credintei

Persoanele care sunt credincioase sunt mai sanatoase fizic si mental decat cei care nu sunt credinciosi. S-a cautat o explicatie pentru acest fenomen, iar cercetatorii de la Universitatea din Missouri au analizat exact care sunt aspectele si elementele religiei care sunt cele mai benefice si care populatie beneficiaza cel mai mult de ele. Rezultatele arata ca religia (spiritualitatea, credinta) functioneaza ca un mecanism de sustinere psihologic, este un alt mod de a face fata bolilor cronice care diminueaza efectele negative ale afectiunii.
Pacienti de ambele sexe pot beneficia de efectele pozitive ale credintei, in mod deosebit cei care cauta in mod activ ajutor, care se adreseaza celorlalti credinciosi si care se bazeaza pe ceilalti, functia de socializare avand un rol foarte mare in starea de bine.

Totusi s-a constatat o diferenta intre sexe: in cazul femeilor, sanatatea mentala este asociata cu experiente spirituale zilnice, ritualuri de iertare si de sustinere in cazul bolii, iar la barbati credinta/experienta religioasa a fost exprimata prin sustinerea congregatiei, prin ajutorul perceput din partea acesteia, fiind deci mai mult o experienta sociala.



Citeste tot articolul aici.

Credinciosii isi fac mai putine griji

Cercetatorii de la Harvard au descoperit ca persoanele care cred intr-un Dumnezeu bun si ocrotitor au tendinta de a fi mai tolerante cu ceilalti si de a-si face mai putine griji datorita incertitudinilor din viata lor, comparativ cu cei care cred intr-un Dumnezeu indiferent sau care ii pedepseste.

Cercetarea a avut in vedere 2 grupuri – crestini si evrei – si a pus in evidenta un element care trebuie integrat in psihoterapie si in consiliere, care adesea este ignorat de profesionisti. Daca o persoana se simte protejata de o forta externa atotputernica, acesta resursa trebuie integrata si folosita in psihoterapie.  Avand in vedere aceste rezultate pot fi intelese mai bine si atitudinile extremiste si intolerante ale anumitor persoane si ajuta la integrarea in terapie a unei strategii de modificare a acestei perceptii prin sublinierea beneficiilor unei atitudini relaxate, reducerea stresului zilnic, prin folosirea sistemului de credinte al individului in terapie, de unde ar deriva si o sanatatea fizica si mentala superioara.
Autorii cercetarii au subliniat ca acesta cercetare nu trateaza o problema religioasa ci o problema de sanatate, care ar putea aduce intr-un mod foarte simplu beneficii pe viitor.



Citeste tot articolul aici.

Femeile supraponderale – prejudecata persista chiar si dupa ce au slabit

Studiul a constat in citirea de catre tineri barbati si femei a 4 tipuri de descrieri: o femeie care slabise 32 de kg, o femeie cu greutatea stabila, o femeie obeza si o femeie subtire. Participantilor li s-a cerut apoi parerea despre aceasta femeie, urmand anumite elemelete: cat de atragatoare li se pare sau cat de mult le displac oamenii grasi.

​

Cercetatorii au descoperit ca subiectii au discriminat mai mult femeile care slabisera decat pe cele care aveau greutatea stabila, fie ele obeze sau slabe, au fost astfel deosebit de surprinsi sa afle ca femei care in prezent au greutatea normala sunt vazute diferit pentru ca in trecut au fost obeze, fiind considerate chiar mai putin atragatoare decat cele care si-au pastrat greutatea, insa au acelasi numar de kilograme ca ele.

​

O alta descoperire a fost faptul ca atitudinea negativa fata de persoanele cu obezitate creste in momentul in care participantilor li se spune de catre cercetatori ca greutatea corporala este usor de controlat. Ideea de control facil asupra propriei greutati apare destul de des in societate in present, mai ales in mass-media, insa stiinta arata ca cei mai important factori sunt de fapt fiziologia proprie, factorii genetici si cultura gastronomica.

Se pare ca indiferent de vointa si motivatia persoanei care a slabit, este in cotinuare perceputa ca fiind “grasa”, stigmatul ramane, insotit de atitudini de invinovatire si respingere.

Citeste tot articolul aici

Faptul ca te simti gras, te ingrasa!

In urma unui studiu longitudinal (aproximativ 13 ani) s-a ajuns la concluzia ca adolescentii care se percep ca fiind peste greutatea normala au mai multe sanse sa devina obezi la maturitate. Astfel apare la adolescent o lupta perpetua de a avea corpul ideal, apare stresul psiho-social (care este asociat cu kilogramele in plus in jurul taliei).

O alta explicatie sta in obiceiurile celor care se percep supraponderali: au tendinta de a sari peste mese, in mod deosebit peste micul dejun, ceea ce a fost demonstrat stiintific duce la obezitate. Faptul ca o lunga perioada se straduiesc sa tina dieta este de asemenea contraproductiv, duce la mai mult stres, in timp ce corpul lupta sa acumuleze pentru a ramane la greutatea lui normala.

S-a cercetat si impactul exercitiilor fizice, care se pare ca nu pot compensa imaginii subiective pe care o au indivizii despre ei. Cele mai afectate de acest fenomen au fost fetele, explicatia fiind faptul ca in mass-media si in cultura actuala se pune mai mult accent pe aspectul feminin decat pe cel masculin.

Solutiile ar fi diverse, mai putin accent pe aspectul fizic si mai mult pe obiceiurile sanatoase: mancatul regulat si diversificat, in mod deosebit pe importanta micului dejun; un program de somn sanatos, lipsa acestuia fiind un alt factor favorizant al obezitatii, si minimizarea transportului cu masina a tinerilor la scoala si la celelalte activitati in care sunt implicati. Evident este necesar un program educativ care sa puna accentul pe normalitate si sanatate si nu pe atingerea unui ideal nerealist.

Gaseti articolul original aici.

Daca minti mai putin, esti mai sanatos

Se pare ca a spune adevarul atunci cand suntem tentati sa mintim poate imbunatati semnificativ sanatatea noastra fizica si psihica. Studiul a fost facut pe 110 subiecti din Statele Unite ale Americii timp de 10 saptamani, care au raportat initial o medie de 11 minciuni pe saptamana. Aproximativ jumatate din subiecti au fost instruiti sa nu mai spuna minciuni mari sau mici pe timpul celor 10 saptamani, iar cealalta jumatate a servit drept grup de control, deci nu a primit nici o instructiune. Ambele grupe au completat saptamanal chestionare despre sanatate si relatii sociale si au fost supusi testului poligraf pentru a masura numarul de minciuni spuse.

In decursul celor 10 saptamani, relatia dintre minciuni mai putine si imbunatatirea sanatatii a crescut semnificativ in grupul celor care nu aveau voie sa minta, de exemplu atunci cand minciunile au scazut cu 3, si problemele de sanatate mentala raportate au scazut cu 4 (tensiune, melancolie), de asemenea s-au raportat cu 3 mai putine probleme de sanatate fizica (gat inflamat, dureri de cap).

Membrii grupului care nu au avut voie sa minta, cand s-a ajuns la saptamana a cincea, s-au descris in chestionare ca fiind mai onesti, iar despre relatiile lor au raportat ca au devenit mai apropiate si ca in general interactiunile lor sociale au mers mai bine.

Cand au fost rugati sa descrie eforturile lor de a nu minti, participantii au spus ca au realizat ca pot pur si simplu sa spuna adevarul despre realizarile lor zilnice, in loc sa exagereze, iar altii au povestit cum au incetat sa mai gaseasca scuze pentru ca au intarziat sau pentru ca nu au reusit sa indeplineasca o sarcina. Altii au spus ca au reusit sa nu minta raspunzand la o intrebare neplacuta cu o alta intrebare. Factorul care a dus la imbunatatirea sanatatii a fost tocmai relationarea mai buna si imbunatatirea imaginei participantilor despre propria persoana.

Gasiti articolul original aici.

Cum se naste razbunarea?

Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte! Razbunarile apar in multe societati, participantii au mult de suferit si nu par sa aiba nimic de castigat, iar la un moment dat nici nu mai tin minte de la ce a inceput conflictul. Cercetatori din psihologia sociala afirma ca razbunarile sunt costisitoare din punct de vedere al evolutiei societatii, astfet incat nu au sens sa se dezvolte in continuare, fapt care a marit curiozitatea legata de originea lor.

Din punct de vedere social, pedeapsa pentru un comportament care incalca regulile, este costisitoare, nu doar pentru cel pedepsit, ci si pentru cel care pedepseste, ambii pentru a-si atinge scopul trebuie sa foloseasca resurse. Cu toate acestea pedeapsa este destul de raspandita atat la oameni cat si la animale. Studiile au aratat deja ca razbunarile care apar doar intre 2 indivizi nu rezista in timp pentru ca cel mai logic raspuns daca unul nu coopereaza este ca nici celalalt sa nu coopereze, astfel stingandu-se conflictul. In consecinta razbunarea, vendeta, are mai multe sanse sa se dezvolte in grupuri de cate 3 sau mai multi indivizi.

Cercetarea a avut ca scenariu un joc in care fiecare membru al unui grup trebuia sa puna la comun capital, in beneficiul tuturor membrilor (cooperarea); de-a lungul jocului toti au avut ocazia de a-i pedepsi pe cei care au pus la comun prea putin capital, sau sa fie pedepsiti la randul lor; astfel incat s-au nascut diferite razbunari, mai ales daca pedeapsa era nedreapta sau prea mare. Cu toate aceastea jucatorii au reusit sa mareasca nivelul de cooperarea prin mecanismul pedepselor, chiar prin intarzierea pedepselor atunci cand anticipau o razbunare.

Acelasi joc care s-a desfasurat doar intre 2 indivizi a avut ca rezultate aproape nici o pedeapsa si foarte putine razbunari. Care este cauza? Cand sunt doar 2 costurile sunt prea mari, insa in grup beneficul este sentimentul de dreptate si cooperare; ceea ce explica razbunarile foarte grave (vendeta).

Asadar razbunarile au mai multe roluri sociale, regleaza felul in care se rezolva conflictul si previne pedeapsa nedreapta sau prea mare; asa se explica faptul ca razbunarea, vendeta, apare mai mult in zonele sau in tarile in care autoritatile nu au destula putere, astfel incat indivizii se comporta ca instante de judecata si pedeapsa.



Citeste articolul original aici.

Un pret dureros pentru prietenie

O cercetare sustine ca oamenii sunt dispusi sa sufere mai mult in beneficiul prietenii lor apropiati decat pentru cunostinte, si uneori chiar mai mult decat pentru ei insisi.
Cercetarea a constat in mentinere unei pozitii o perioada cat mai indelungata (cu spatele lipit de perete si cu genunchii indoiti la 90 de grade), un exercitiu fizic care in timp devine din ce in ce mai dureros. Li s-a platit 1 cent pe secunda si li s-a spus sa stea atat cat pot in pozitia respectiva.

Exercitiu a fost realizat de 5 ori de subiecti: o data in beneficiul propriu, si o data pentru alti 4 colegi cu care au declarat ca au legaturi sociale variate ca importanta.

Cand li s-a spus ca banii vor merge la prietenii lor apropiati, subiectii au stat in pozitia incomoda mai mult decat pentru cunostinte, iar unii dintre ei chiar mai mult decat daca ar fi primit ei insisi banii.

Cercetatorii cred ca legaturile sociale maresc nivelul de cooperare, iar suferinta pentru binele unui prieten este o forma de cooperare, care are ca scop final intarirea legaturii dintre cei doi si obtinerea beneficiilor care deriva din aceasta.
Un alt studiu asemanator a evaluat cat de mult sunt oamenii dispusi sa sufere pentru rude, iar rezultatele arata ca prietenii apropiati au aceeasi importanta ca si familia, iar in unele cazuri chiar mai multa importanta; explicatia ar fi ca de la prieteni subiectii primesc mai multe beneficii, iar in cazul rudelor exista deja legatura de sange, deci nu mai este nevoie de munca pentru a intari legatura dintre cei doi.

Ne bazam oricand ca o ruda ne va ajuta pentru ca este si in interesul lui sa investeasca in propria familie, iar cand vine vorba de relatiile de prietenie investim capital social sa pastram si sa dezvoltam relatia.



Gasesti articolul original aici.

Cercul vicios al invidiei pe Facebook

O parte din utilizatorii Facebook se simt invidiosi si nesatisfacuti

In urma unui studiu realizat de Insitutul de Informatica din berlin s-a ajuns la concluzia ca mai mult de o treime din utilizatorii platformei Facebook simt emotii negative dupa utilizare, in mod deosebit frustrare pentru ca sunt invidiosi pe prietenii din lista lor. Subiectii care au participat la studiu au fost ezitanti initial in a recunoaste ca in urma comparatiei sociale cu profilul aparent de success al prietenilor, simt invidie; rezultatele indica faptul ca persoanele care nu participa activ la socializarea online, care comunica cel mai putin pe Facebook, si care il folosesc doar pentru a urmari stirile si ce au mai facut nou cei din lista de prieteni, resimt cel mai puternic emotiile negative.

Cercul vicios al invidiei pe Facebook

Un alt rezultat al cercetarii arata ca o cincime din evenimentele care provoaca invidie in viata indivizilor are loc pe Facebook, ceea ce face ca persoanele sa “infrumuseteze” profilul propriu, ceea ce provoaca mai departe invidie la altii.
Pozele legate de vacante si petrecerea timpului liber se pare ca sunt subiectul care provoaca invidie la cei mai multi utilizatori.
S-a stabilit si o corelatie intre invidia care se naste pe Facebook si satisfactia la nivel general in viata individului, s-a concluzionat ca utilizatorii pasivi de Facebook sunt cei care sunt cei mai nesatisfacuti in viata, in general. Rezultatele arata pe de o parte rolul foarte important pe care il are platforma, si socializarea online in general in viata individului modern, si pe de alta parte cat de saraca poate fi viata sociala in ultimul timp; o solutie la acest fenomen ar fi dezvoltarea socializarii fata in fata si implicarea in cat mai multe activitati care sa aduca satisfactie.

Citeste articolul original aici.

Iluziile vizuale imbunatatesc performanta sportivilor

Un mod de a trage exact la tinta este de a-ti imagina ca tinta este de fapt mai mare, aceasta este concluzia surprinzatoare la care au ajuns cercetatorii care au studiat o echipa la aruncarea discului care a castigat medalia de aur la nivel mondial. Atunci cand atletii se uita fix la tinta – “quiet eye” – executa mai multe aruncari libere si inscriu mai multe puncte. Oare se poate manipula tinta astfel incat sa fie afectata performanta? 36 de subiecti au aruncat la 2 tinte diferite ca marime, una aparand mai mare datorita unui proiector.

Iluzia a functionat, aruncatorii au inscris mai multe puncte in tinta care parea mai mare, explicatia fiind urmatoarea: daca tinta pare mai mare si aruncatorilor le-a crescut increderea in fortele proprii, ceea ce a influentat si performanta.

Ritualuri caraghioase inainte de meci

Cercetarile arata ca purtatul lenjeriei norocoase, ascultarea melodiei norocoase sau dansul Haka ar putea chiar sa imbunatateasca performantele sportive. Se pare ca activarea unei superstitii prin a spune ceva specific “bafta” sau prin folosirea unui talisman chiar da rezultate; se pare ca talismanele chiar pot mari increderea si senzatia ca suntem mai buni la ceea ce facem, pot ajuta la stabilirea de obiective mai inalte decat de obicei, pot ajuta la depunerea unui efort suplimentar si la reusita. Cu toate acestea, daca nu crezi in el talismanul nu te va ajuta la nimic.

Nu iti tine un discurs incurajator, pur si simplu urmareste-ti propriile insctructiuni

Daca te surprinzi spunandu-ti “O sa reusesti!” cand esti intr-un moment important intr-un joc, cel mai bine este sa-ti explici miscare cu miscare ce ai de facut. Cercetatorii au facut distinctie intre discursurile motivationale pe care si le administreaza jocatorii si discursurile prin care isi dau intructiuni, moment in care sportivii se concentreaza pe miscarea sau sarcina specifica pe care o au de efectuat: “Concentreaza-te!” sau “Ridica-ti cotul!”; s-a descoperit ca motivarea cu discursuri generale nu este la fel de eficienta ca repetarea instructiunilor de realizare a sarcinii.

Se pare ca monologul intern poate imbunatati concentrarea, poate mari increderea in sine, regleaza modul in care este depus efortul si controleaza reactiile cognitive si emotionale. Discursurile autoadministrate care presupun instructiuni s-au dovedit mai folositoare pentru sporturile care presupun miscari mai fine, si sarcini noi comparativ cu cele deja bine invatate.

​

Citeste articolul aici

Varsta nu conteaza in luarea deciziilor

Doar pentru ca o persoana are 85 de ani nu inseamna ca a devenit incapabila sa ia propriile decizii finaciare, s-ar putea sa fie la fel de rapida si de priceputa ca si o peroana mai tanara, conform studiilor. S-a evaluat in ce masura capacitatea de a lua decizii financiare este legata de varsta, memorie si viteza de procesare, si s-a dovedit ca varsta nu influenteaza in mod semnificativ acest tip de decizii.

​

Este o idee generala ca varsta in sine determina oamenii sa ia decizii mai riscante si cu rezultate mai slabe, insa rezultatele acestei cercetari in domeniul psihologiei contrazic aceasta credinta, multi dintre subiectii tineri luand aceleasi decizii la cei peste 66 de ani, dovedind ca acest stereotip este de fapt eronat. Pentru a suplini diferenta dintre cei tineri si cei varstnici,  li se poate acorda varstnicilor mai mult timp pentru luarea deciziei si li se pot prezenta in alt mod informatiile legate de problema in sine, li se poate crea un cadru propice luarii celor mai bune decizii, astfel incat factorii memorie si viteza sa nu mai influenteze decizia luata.

​

Puteti citi intreg articolul aici, echipa de cercetare: Debra Menninger, David J. Madden

Empatie scazuta datorita prieteniilor online

Studentii din ziua de azi nu sunt la fel de empatici ca cei din anii ’90 sau cei din anii ’80 arata un studiu realizat pe 14000 de studenti de facultate in ultimii 30 de ani. Se pare ca dupa anul 2000 a aparut cea mai mare scadere a empatiei din ultimii 30 de ani in randul tinerilor, cu aproape 40% mai putin decat empatia de acum 20-30 de ani. 

​

Un alt studiu realizat de psihologi, separat de acesta, a obtinut rezultate care pot fi puse in legatura ce primul: au aparut schimbari, dupa anul 2000, in privinta disponibilitatii de a-i ajuta pe ceilalti si a amabilitatii fata de ceilalti.

​

Generatiile din prezent de studenti au fost caracterizate ca fiind cele mai narcisiste, mai centrate pe sine si mai competitive din cate generatii au fost pana in prezent; sunt foarte increzatori in propriile forte si individualisti. Una dintre cauze ar putea fi expunerea la mass-media din ultimii 30 de ani, de 3 ori mai mult decat in anii ’80. 

Faptul ca studentii au prieteni online le da posibilitatea de a se deconecta oricand nu au chef sa raspunda la problemele celorlalti, comportament care se poate perpetua si in viata de zi cu zi, in relatiile fata in fata. Toate acestea corelate cu hipercompetitivitatea si asteptarile exagerate de succes duc la o incapacitatea de a asculta pe cineva care are nevoie de simpatie.

​

Puteti citi intreg articolul aici.

Mancam mult pentru a ne ridica statutul social?

Din ce in ce mai multa atentie este acordata psihologiei comportamentului alimentar, de ce mancam asa cum mancam. Conform unei cercetari publicata in Jurnalul de Cercetare a Consumatorului se pare ca in momentul in care o persoana se simte lipsita de putere sociala va alege o portie de mancare mai mare incercand sa-si recapete statutul.
​

Cercetarea a fost initiata datorita observatiilor legate de consumul din ce in ce mai mare de mancare din prezent, dar mai ales a consumul care a crescut in randul populatiei cu statut socio-economic scazut. Multe culturi asociaza marimea cu statutul social, de exemplu sa ai o casa mare, o masina mare sau un televizor  foarte mare,  astfel incat s-a ajuns la concluzia ca si mancarea poate fi folosita in acelasi scop; categoriile defavorizate au tendinta de a-si afirma statutul si de a compensa in fata problemelor si a amenintarilor zilnice, iar mancarea este la indemana pentru a fi folosita astfel.
​

In cadrul cercetarii, persoanele cu statut social inferior i-au perceput pe cei care isi cumparau cafeaua cea mai mare sau covrigii cei mai mari ca fiind superiori, fapt care i-a determinat si pe ei sa faca acelasi lucru; in momentul in care li s-au prezentat aperitive si li s-a spus ca cele mai mici au fost servite la evenimente prestigioase, subiectii cercetarii s-au reorientat spre portiile mici.
​

Acesta este un alt mod de a intelege comportamentul alimentar la anumite paturi sociale, care datorita situatiei financiare si lipsei de informatii au tendinta de a consuma cantitati mai mari de fast-food decat mancare sanatoasa, si in acelasi timp este o resursa importanta ce poate fi folosita pentru schimbarea acestui comportament.

Cititi tot articolul aici.

Rudele celor cu bypass gastric slabesc impreuna

Baypass-ul gastric este o operatie care se face pentru tratarea obezitatii si a afectiunilor conexe: diabet, hipertensiune, si presupune micsorarea stomacului pacientului.
​

In urma unui studiu asupra familiilor acestor pacienti, s-a  demonstrat ca factorul determinant pentru a slabi pentru ceilalti membri din familie, pe langa a avea in familie pe cineva care a facut bypass gastric, a fost si faptul ca l-au insotit la vizitele medicale inainte si dupa operatie; in cadrul vizitelor au primit consiliere din partea nutritionistului si au invatat metode de a-si schimba stilul de viata. S-a pus accentual pe o dieta cu mese mici si dese, bogata in fibre si proteine, si saraca in grasimi si zahar. Li s-au stabilit obiective zilnice in privinta exercitiilor fizice si orelor de odihna.
​

Dupa un an s-au observant modificari importante in greutatea membrilor supraponderali ai familiilor pacientilor, atat copiii cat si adultii cu obezitate au slabit si si-au schimbat stilul de viata si comportamentul alimentar; nu s-au observant diferente semnificative in randul rudelor normoponderale, insa a scazut in mod semnificativ consumul de alcool.
​

Aceasta schimbare de comportament a fost efectul intaririi sociale, adica au primit mesaje din exterior ca ceea ce fac este bine si au fost incurajati; de asemenea a actionat si forta exemplului, la fel cum se intampla cand vor creste sansele de a ne ingrasa daca avem un prieten care se ingrasa sau cum ne lasam de fumat mai usor daca se lasa si sotul sau sotia.

De asemenea concluzionam ca obezitatea este o boala de familie, cu implicatii asupra sanatatii fizice si psihice, si ca este de ajuns ca un singur membru sa faca o schimbare pentru a salva intreaga familie.

​

Cititi tot articolul aici.

Oamenii singuri au probleme de sanatate

Conform ultimelor studii in psihologie, tendinta de a colectiona prieteni pe Facebook sau pe Twitter nu are nici o sansa sa alunge sentimentul de singuratate care le copleseste pe unele persoane, atata vreme cat relatiile nu sunt profunde si nu presupun o legatura puternica. Rezultatul unor relatii de acest gen este adancirea senzatiei de detasare si probleme de sanatate.
​

Rezultatele cercetarilor arata ca persoanele singuratice au mai putine relatii apropiate, sunt mai putin capabile sa faca fata factorilor stresanti de zi cu zi, isi neglijeaza sanatatea si dorm mai putin si mai prost.

In mod surprinzator varsta nu influenteaza senzatia de singuratate, iar daca persoana intretine relatii la distanta, folosind Internetul sau telefonul, relatiile erau puternice doar daca erau legate inainte ca distanta sa intervina.  Nici faptul ca persoana ar avea un partener de viata nu schimba senzatia de singuratate, prietenii apropiati si familia fiind considerati mult mai importanti. In plus, se pare ca singuratatea este o chestiune de perceptie, descrisa ca o discrepanta intre contactul social dorit si contactul social real, asadar conteaza calitatea si nu cantitatea.

​

Se pare ca persoanele care se simt singure nu se bucura de activitatile din timpul liber si nici nu se simt odihnite dupa somn la fel ca ceilalti; psihologii subliniaza ca oamenii nu trebuie sa se rezume la a avea grija de sine, ci trebuie sa invete cum sa se ingrijeasca si de ceilalti si de relatiile lor.

​

Puteti citi intreg articolul aici, echipa de cercetare: Chris Segrin, Stacey A. Passalacqua

Singuratatea poate fi contagioasa

Singuratatea, exact ca o gripa, se poate raspandi intre membrii unui grup; cauzele acestui fenomen ar fi faptul ca persoanele singure se plang altor persoane, astfel fiind si mai mult marginalizate si pierzand singurii prieteni pe care ii aveau deja; ca o consecinta prietenii carora s-au plans isi reduc si ei numarul de prieteni, astfel incat cu cat esti situat intr-o pozitie mai apropiata de marginea retelei sociale, cu atat ai mai multe sanse sa ii “contaminezi” pe cei din jurul tau cu aceeasi problema.

​

Avand in vedere toate problemele de sanatate asociate cu singuratatea, atat fizice cat si psihice, este important ca cei singuri sa fie detectati la timp si integrati in grupurile sociale. Studiul s-a realizat longitudinal pe 5209 subiecti, incepand cu anul 1948, si s-a extins la 12000 de persoane, la urmasii subiectilor din faza initiala a studiului. S-a tinut evidenta istoriei prieteniilor subiectilor si a nivelului senzatiei de singuratate a acestora.

​

Femeile, datorita faptului ca se bazeaza mai mult pe suportul emotional, au afirmat ca se simt mai singure decat barbatii, iar faptul ca shimbau grupul de prieteni s-a dovedit a fi mult mai relevant decat faptul ca schimbau grupul familial.

​

Puteti citi intreg articolul aici, echipa de cercetare: John Cacioppo, James Fowler, Nicholas Christakis

Esti suparat? Sun-o pe mama, te relaxeaza ca o imbratisare

Un simplu telefon pentru a auzi vocea mamei elibereaza un hormon care reduce stresul, sustine o cercetare realizata de psihologi pe un grup de adolescente, care puse intr-o situatie stresanta si apoi consolate de mama, au raspuns la fel atat in cazul in care mama era prezenta in fata lor cat si atunci cand doar au vorbit la telefon cu ea, comparativ cu grupul de control care dupa situatia stresanta a urmarit un film fara nici o semnificatie. Nivelul de oxitocina al fetelor, “hormonul dragostei”, a crescut semnificativ in timp ce cortizolul, care marcheaza prezenta stresului, a scazut. Desi oxitocina in general necesita contact fizic, se pare ca vocea mamei la telefon are acelasi efect.

​

Cercetarile arata o diferenta intre modul de coping la stress a celor doua sexe: in timp ce femeile prefera sa lege relatii si sa se foloseasca de legaturile sociale pe care le au, fie prin atingeri fie pur si simplu prin comunicare, astfel intarind legaturile respective, barbatii aleg raspunsul fuga sau lupta.

​

Puteti citi intreg articolul aici, echipa de cercetare: Leslie J. Seltzer, Toni E. Ziegler, Seth D. Pollak

Cum invatam de la concurenta

Eu am castigat, tu ai pierdut! Faptul ca invatam de la concurenta are o foarte mare importanta in dezvoltarea noastra, lucru  valabil si pentru animale. Un studiu nou care a folosit imagini ale creierului arata cum oamenii si animalele invata din esecuri si succese; in acest scop s-a folosit scanarea creierului unor jucatori carora li s-a dat ca sarcina sa joace un joc pe computer, iar concurenta era chiar computerul.

​

Jucatorii se pare ca au fost capabili sa invete din propriile miscari care s-au dovedit a fi castigatoare insa succesele competiei lor nu le-a marit deloc activitatea cerebrala.  In schimb, surprinzator, esecul neasteptat al competitiei a generat in subiecti activitate cerebrala suplimentara, mai precis esecul computerului a generat semnale de recompensa si de invatare in regiuni care de obicei sunt asociate cu raspunsuri de inhibitie; ceea ce sugereaza ca beneficiem de pe urma esecului competiei noastre prin faptul ca invatam sa inhibam actiunile care au dus la esecul respectiv, practic invatam ce sa nu facem.

​

O alta concluzie a studiului este ca prin concurenta la joc, creierul uman a invatat de la computer, ceea ce ne sugereaza ca acesta este un mijloc eficient pentru a preda material informational, deci o veste buna pentru adeptii invatamantul la distanta sau e-learning. 

​

Puteti citi intreg articolul la acest link, echipa de cercetare: Paul A. Howard-Jones, Rafal Bogacz, Jee H. Yoo, Ute Leonards si Skevi Demetriou.

Sex si bani, o zona in creier pentru fiecare placere

Cercetatorii au adus primele dovezi pentru a sustine ipoteza conform careia zone diferite din cortex raspund la recompense diferite: recompense secundare cum ar fi banii si la recompense primare cum ar fi imaginile erotice, ceea ce modifica modul in care erau percepute anumite patologii, cum ar fi dependenta de jocurile de noroc, dar si a studiului retelelor neuronale implicate in motivatie si invatare.

​

Pentru verificarea ipotezelor a fost conceput un experiment foarte original sub forma unui joc ce recompensa subiectii cu bani sau imagini erotice in timp ce li se monitoriza activitatea cerebrala. 

​

Rezultatele arat ca exista o disociere intre recompensele primare si cele secundare in cortexul orbito-frontal, unde regiunea posterioara primitiva este stimulata de imaginile erotice, iar cea anterioara este activata de castigurile banesti; cu cat recompensa este  mai abstracta si mai complexa cu atat mai mult este stimulata zona anterioara a cortexului orbito-frontal.

​

Poti citi intreg articolul aici, echipa de cercetare: Guillaume Sescousse, Jérôme Redouté, si Jean-Claude Dreher 

Relatia nesigura inseamna probleme de sanatate

Persoanele care se simt nesigure in legatura cu propriile relatii ar putea sa fie mai predispusi la probleme cardiovasculare mai mult decat cei care sunt mai relaxati, conform unui studiu. Subiectii care  s-au dovedit a fi mai predispusi la boli cronice erau fie nesiguri in ceea ce priveste relatia in care erau implicati in acel moment fie evitau intimitatea in general.
 

Subiectii au fost impartiti in 3 grupe in functie de stilul de atasament – securizant, evitant si anxios, dupa care au raspuns la intrebari legate de istoricul familial legat de boli si istoricul propriu. Rezultatele arata ca exista corelatii intre stilul evitant si durerile cronice, dar si intre stilul anxios si boli ale sistemului cardiovascular si ulcer.
 

Concluziile studiului sugereaza posibilitatea unei abordari holistice in tratamentul bolilor cardiovasculare prin introducerea interventiilor psihoterapeutice menite sa imbunatateasca sentimentul de securitate in relatiile pacientilor.

Puteti citi intreg articolul aici, echipa de cercetare: Lachlan A. McWilliams, PhD, si S. Jeffrey Bailey, PhD

Din sex si droguri rezulta mai putin rock & roll

O sticla de vin rosu pare a fi cel mai bun preludiu, cu toate acestea conform ultimelor studii, seara romantica s-ar putea finaliza in mod neasteptat. Un studiu realizat la Universitatea Concordia care a evaluat efectul unei game variate de droguri, inclusiv alcoolul, asupra comportamentului sexual a concluzionat ca desi exista acest mit, multe droguri recreationale duc la pierderea libidoului sau la un act sexual nesatisfacator.

​

Au evaluat efectul a doua categorii de droguri: stimulente, cum ar fi cocaina si cofeina, si depresive, ca morfina si alcoolul. Desi majoritatea acestor droguri au diminuat performantele sexuale, au existat si o serie de rezultate foarte surprinzatoare: administrarea acuta de cocaina a facilitat o erectie peniana la masculii de sobolan, consumul acut de cofeina a facilitat comportamentul sexual atat la female cat si la masculii de sobolan, un consum scazut de alcool a indus un comportament dezinhibat, si desi un consum crescut de alcool a dus la performante sexuale foarte scazute, acest efect dispare in timp.

​

Desi exista situatii cand sexul si drogurile se pot potenta reciproc, studiul a demonstrate ca in majoritatea cazurilor efectul este de performante sexual foarte slabe.

​

Echipa de cercetare: James G. Pfaus, Mark F. Wilkins, Nina DiPietro, Michael Benibgui, Rachel Toledano, Anna Rowe and Melissa Castro Couch. Gasiti tot articolul aici.

E bine sau nu sa fii competitiv cand esti adolescent?

Raspunsul este: cate un pic din fiecare. Competitia dauneaza relatiilor sociale in cazul fetelor si coreleaza cu nivele crescute de depresie, ceea ce nu se intampla in cazul baietilor; in general competitia cu scopul de a-si depasi limitele este benefica pentru ambele sexe. 

​

Un studiu realizat in California demonstreaza ca influenta competitivitatii asupra starii generale de bine la nivel psihic si asupra modului de functionare sociala la adolescent depinde de tipul de competitie si de genul adolescentului. Competitivitatea poate fi atat viciu cat si virtute, astfel incat poate avea dezavantaje sociale si emotionale iar efectele variaza de la un gen la celalalt; cu alte cuvinte spiritul competitiv este considerat caracteristic barbatilor adulti, si mai dezirabil la masculi decat la femele.        

​

Studiul a urmarit efectul a doua tipuri de competitie asupra sanatatii mentale a adolescentilor si asupra vietii sociale a acestora: 1 - competitia pentru a castiga, pentru a domina si pentru a-I intrece pe ceilalti, si 2 - competitia pentru a excela, pentru a-si depasi propriile limite, pentru a-si atinge propriile scopuri.

​

Rezultatele explica ambivalenta culturilor vestice asupra ideii de competitie la adolescenti:  in timp ce spiritul competitiv pentru autodepasire si autodezvoltare duce la bunastare psihica, cel care implica dominarea celorlalti le face pe femei sa plateasca un pret socio-emotional scump.

​

Puteti citi intreg articolul aici. Echipa de cercetare: David R. Hibbard & Duane Buhrmester.

"Twilight" un film cu psihologie pozitiva: Edward si autocontrolul

Desi greu de vazut dincolo de faptul ca este un film cu vampiri, varcolaci, vampiri care se lupta cu vampiri, varcolaci care se lupta cu vampiri si iubiri adolescentine interspecii , unul dintre motivele pentru care “Twilight” s-a bucurat de succesul sau este faptul ca valorizeaza autocontrolul la adolescenti, una din virtutile care au fost cel mai putin mediatizate si promovate in ultimul timp; Edward Cullen, vampirul vesnic adolescent, isi controleaza foarte sanatos emotiile, impulsurile dar si instinctul sexual in aceeeasi masura ca pe cel pe cel criminal.

​

Personajul principal foarte fermecator da dovada in toate cele trei filme ale seriei, de pana acum, de multa tarie de caracter, fiind disciplinat si cu stapanire de sine, ceea ce vine ca o schimbare mult asteptata dupa atatea filme cu adolescenti in care personajele principale erau promiscuitatea, lupta pentru popularitate si glumele imature.

​

Autocontrolul este o chestiune care tine foarte mult de maturitate, se dobandeste prin exercitiu, si care are ca urmari relatii interpersonale mai sanatoase, sanatate mentala si performante academice superioare, iar Edward reprezinta unul din modelele contemporane sanatoase pentru adolescenti.

​

Poti citi intreg articolul aici.